Recenzie: Lansare El Nino – “Pe Limba Noastra” @ Sibiu

IMG_0035

Din seria “SSS acapareaza toata Romania”, ieri, dupa ce mi-am sustinut si ultimul examen din cadrul acestui an universitar, am luat-o agale (adica facand autostopul) din Cluj-Napoca inspre Sibiu, ca sa iau parte pentru a doua oara la un concert de lansare al ultimului album semnat de El Nino. Ce mod mai bun de a sarbatori iesirea din sesiune decat sa mergi 170 de km pentru a vedea un concert la care ai mai fost o data, dar, de data asta, intr-un oras in care nu cunosti pe nimeni?

Atunci cand parcurgi sute de kilometri facand autostopul, cea mai frumoasa parte e ca nu stii niciodata peste ce fel de oameni dai – pe de-o parte, poti sa intalnesti oameni fascinanti, cu o cultura generala vasta, cu care poti purta discutii extrem de constructive, iar pe de cealalta parte, poti sa intalnesti semi-analfabeti, dobitoci de care te miri cum au reusit sa-si ia permisul, dar pe care iti poti exersa cu brio cunostintele de Psihologie si, in special, tehnicile de manipulare. Numai avantaje, deci, in a calatori in acest fel. Va zic asta ca o paranteza, deoarece consider ca e foarte bine de stiut. Sa revenim la ale noastre.

Am ajuns la Kubata Pub pe la 22:30, adica fix la fix pentru a lua parte la un warm-up care m-a cam lasat rece. Prea multe piese romanesti in playlist-ul ala. As fi vrut sa ascult mai multe piese de-afara, bre, ca alea pe care le-am ascultat n-au facut altceva decat sa-mi omoare starea de spirit. Dupa aproximativ o ora, pe scena au urcat, pe rand, Squito, Eso, King Zero si NoSens. Prestatie acceptabila a baietilor, in cea mai mare parte. King Zero s-a imbatat atat de tare incat nu si-a mai amintit propriile versuri, dar n-a fost bai. Mi s-a parut ca a rezultat un moment amuzant. Se intampla si la case mai mari, asa ca n-a fost stres. Data viitoare.

Putin dupa miezul noptii, pe fondul celor care-i scandau numele, El Nino a urcat pe scena pregatit sa demareze show-ul ala incendiar pe care-l face la fiecare concert. Problema a fost ca microfonul cu fir n-a prea vrut sa-l ajute, fapt care a degenerat intr-un scurt moment de suspans. Partea buna e ca majoritatea celor care se aflau in public stiau versurile piesei “Bucatti”, asa ca, in momentul in care microfonul i-a jucat feste, El Nino a avut publicul de partea lui. Devotament maxim demonstrat de cei prezenti la concert. Cinste lor! Concertul a fost gata sa ia startul doar in momentul in care Nino a schimbat microfonul cu fir cu unul pe wireless. Slava domnului Nikola Tesla, fara de care astazi n-am fi avut microfoane care sa functioneze cu unde wireless si, probabil, nici atatea check-in-uri pe Facebook. Sau nu atat de repede.

Dupa “Bucatti” – piesa cu care si-a inceput recitalul – El Nino ne-a mai incantat cu “Masina din vis”, “Din Rai”, “Aur”, “Da-mi sperante”, “Prost”, “De ce sa mint”, “Artificii”, “Belea”, “Impala”, “Viata mea” si “Am auzit”, dar si cu piese de pe albumele mai vechi, cum ar fi “Foamea”, piesa realizata in colaborare cu Dragonu’. Punctul culmintat al concertului a fost, din punctul meu de vedere, momentul in care El Nino a coborat in public si a cantat, pentru a treia oara, piesa „Bucatti„. Modul in care omul asta interactioneaza cu publicul lui e absolut incredibil, iar publicul simte ca-i real, si tocmai de-aia, chiar daca cluburile in care canta nu sunt mereu pline, atmosfera creata e…nici n-am cuvinte s-o descriu. Asta e, de altfel, si motivul pentru care merg la concertele omului chiar si de la peste 150 de km. In plus, cei 10-12 lei pe care i-am dat la intrare sunt o nimica toata comparativ cu ceea ce primesc in schimb. Da, stiu, cand vine vorba de sustinut artistii care chiar fac muzica de calitate, sunt cel mai bun exemplu pe care ai putea sa-l urmezi.

Dupa aproape o ora de delir, concertul omului a luat sfarsit si, dat fiind faptul ca aveam tren spre casa doar la ora 7:00 a.m., am avut fix sase ore la dispozitie pentru a vizita, pe intuneric, Sibiul. Tin sa le multumesc lui Serban si restul celor cu care m-am anturat aseara, pentru faptul ca au ramas cu mine pe strazi pana la rasarit. Multa pace acolo, fratilor. Le multumesc si celor care au avut rabdare sa-mi citeasca si recenzia asta. Ah, da! Am facut niste poze la concert. Le gasiti AICI.


Lasă un răspuns