O poveste despre Urban Party

ub4
Cum am ajuns eu sa ma invart prin hip hop, desi e evident ca poate locul meu nu e aici da’ n-are ce sa strice, am mai spus (Acum vad ca am fix un an si 2 zile pe-aici. Ce dragut!:)). Cum am reusit eu sa-mi fac conexiuni in comunitatea asta, care este atat de inchisa si agresiva cu cei din exterior, iar am mai spus, ca mi-s mai sincera din fire si eu spun tot. Acum, e randul sa spun povestea Urban Party, un concept tare drag mie si singurul care m-a facut sa rezist, indiferent de ce rautati gratuite se iveau prin peisaj. Sa-ncep cu inceputul, asadar…

Acum vreo 12 luni…

Este undeva, pe grupul nostru de Facebook, unde stam la cafele, cioace, barfe, planuri de cucerire a lumii (tocmai am aflat ca exista oameni care nu au vazut Pinky and the Brain! Asa ceva?!) doua fisiere puse, in care scrie cu punctulete, pasi exacti, strategii si solutii B si C in cazul in care A nu functioneaza, un plan. Ca eu asta fac din zodie, personalitate, obisnuinta si plictiseala: strategii secventiale, unde un pas duce la altul, ala la celalalt si tot asa, in functie de variabilele date si probabilitati. Stiu ca suna S.F. si pentru altii ingamfat, ca mi s-a atras atentia de cateva ori cand incercam eu sa explic incoerent de ce e nevoie sa se faca ceva, da’ unii dintre noi asa functioneaza: planuiesc pas cu pas totul si se adapteaza pe parcurs, dar doar spre indeplinirea scopului lor. Daca le-ai luat planul, au pus-o pana construiesc altul.

Si-n planul asta malefic de cucerire a lumii, scrie cam asa (am sa dau copy/paste la prima idee si la ultima, ca e posibil ca cele din mijloc sa fie putin jignitoare pentru unii): 1. „Partea 1: done, o mai mentin la un nivel minim, eu, cat sa mai mut putin axa varstelor. 1. Articole care sa iste controverse, dar care sa se mentina si in limita in care sa obtina pareri pro”. Evil, eh? :)) Asta ptr ca-n mintea mea, aia maturi au bani sa cumpere muzica, plus ca aia maturi pot sa inteleaga altfel perceptiile altor oameni, chit ca-s de Gigi Contra, ca d-aia am si facut conexiunea controversa – matur. In fine, si despre asta am scris mult, n-are sens sa o mai explic. Si ultimul punct, care ne intereseaza pe noi in articolul asta, suna cam asa: „Organizarea unor evenimente de hh underground; Scop:- promovarea tinerilor artisti, – mentinerea publicului tinta aproape, Metode de aplicare: – organizarea unor seri de hh in locatii neconventionale.

Mai sunt a)-uri si b)-uri care spun ceva despre sponsorizari, dominatia mondiala si masoni, da’ nu le mai scriu, ca nu vreau sa va sperii. Ideea e ca am avut un plan de bataie si, cum mergeam eu, asa, pe liniute, si RapX se uita crucis la mine ca „E imposibil sa faci ce vrei tu sa faci, femeie!”, eu m-am gandit sa plusez putin si am adaugat si alte puncte la planul ala si sa fac eu Mare Festival Mare, ca de ce sa nu visezi mare, daca tot e moka.

Si-au trecut 12 luni de-atunci si cam tot ce am promis eu in planul meu, pana pe la jumatate, unde am ajuns, s-a cam intamplat. Ca d-aia si stau colegii astia pe langa mine, ca vad ca am un drum si ca-l parcurg si, spre uimirea noastra, chiar iese. Noroc, implicarea maxima a colegilor (Saru’mana colegii!), karma, pasarelele calatoare sau jumatatea mea de tiganca – habar n-am cum – da’ au fost conjucturile de asa fel incat sa se intample. Si-asa a aparut Urban Party care, momentan, e undeva pe la jumatatea planului meu malefic, deci nu sariti repede cu gura. 🙂

Un nume cu noroc…

De ce toata introducerea aia? Pentru ca mai am una si impreuna au sa se lege, stai sa vezi. Si cum stateam eu, proaspat mutata-n dulcea Capitala si deceptionata de ce vad si-ncercam sa-mi pun viata mea in ordine, gandindu-ma prea putin la hip-hop, ca oricum nici net decent n-aveam si nici timp, ca lucram ca apucata, (si oricum situatia asta era de cateva luni, aproape si uitasem de SSS & co.) unde nu vine MMC la mine si zice: „Oana, eu vreau sa fac un festival!” „Un ce?!” „Un festival!” In gandul meu mi-am zis „Nici tu n-ai planuri mari, ah, si tu esti Sagetator, nu?”. Si zic „Pai si eu vreau sa fac un festival, hai, ne unim fortele si ne facem cei 2 muschetari?” (daca eu vreau 2, n-ai ce-mi face, ca ti-am mai zis ce zodie-s.) „Si cum are sa se cheme festivalul asta?” „Pai, eu ma gandeam la Urban Party”, imi zice Madalin. Am stat eu, am facut calculele, ca, „mai, ce contine „urban” in nume atrage sponsorizari de la diferite, mai bagam si alte genuri de evenimente, bro, nu e rau deloc.” Intre timp uitasem de planul meu malefic de cucerire a lumii, da’ mi se parea un festival in Calarasi mai mult decat sperasem sau aveam chef sa fiu implicata vreodata.

Ca si paranteza, in momentul ala nici nu stiam ca Vali Ratiu tine un party prin Tarnaveni cu acelasi nume, ca tot vazusem ca cineva de la un alt site cu care noi/eu NU concuram/ez tine sa explice ce-i cu denumirea desi nu stie toata povestea, asa ca si forma de „care pe care”. La naiba, nici nu stiam ca party-ul ala are o denumire, ca nu ma interesase, ca nici nu stiu unde-i Tarnaveniul pe harta (Scuze tarnavinenilor, da’ chiar nu stiu). Pe Google nu-mi aparea nici un alt party cu numele asta, din partea mea era zen. Mi-a sarit in ochi abia tarziu dupa si am facut conexiunea. Da’ important e ca Vali si-a dat acordul sa folosim numele. Oricum, felicitari amandurora pentru idee, e super-buna.

Si cum eu eram ocupata cu munca si inca nu se descoperise tehnologia asta minunata numita net pe strada mea, n-am avut timp sa ma ocup de Urban Party-ul din Calarasi mai deloc. Cu greu si dupa ce m-a batut Madalin la cap incontinuu am facut si eu un proiect de sponsorizare si am vorbit cu o cunostinta sa vorbeasca cu artistii, sa vedem si noi pe cine ducem pe scena aia. Ii promiteam solemn lui MMC ca „ocupa-te tu acum, ca promit sa ma implic maxim pe viitor” – eu nu m-as fi crezut, da’ el a fost baiat super simpatic si a alergat dupa sponsori, dupa primarie, dupa oameni, dupa afise, dupa tot – extraordinar om ca a reusit sa le faca pe toate in doar doua saptamani! Sa fiu sincera, la cati negativisti aveam in jurul meu cu „Ai sa vezi ca nu vine lume”, „Huo” etc., nici nu ma asteptam sa iasa ceva, chit ca la inceput am fost entuziasmata. Dar cum probabil s-a vazut din poze, au fost cam 400 de persoane, atmosfera superba, asa ca multumesc lui MMC si Afo ca au facut posibila toata traznaia din Calarasi. Stati sa ma laud cu pozele:

Si-n Bucuresti…

Si cand am vazut si eu traznaia, de nu-mi venea sa cred ce am in fata ochilor, mi s-a activat iar planul malefic de cucerire a lumii. Ca, de fapt, mie-mi trebuie doar evenimente organizate si cat de cat reusite, sa ma pot duce cu portofoliul la sponsori sa le ceri bani… Ca daca tot e moka… :)) Si-asa a venit ideea cu organizarea unui party in Bucuresti, in locatii neconventionale, desigur, ca asa era planul initial. Tot printr-o conjunctura de evenimente, cu sprijinul lui Vladimir si a lui Dan Suhai, se realizeaza si evenimentul asta de pe 4 Octombrie. In Rock’n Regie, pentru ca eu sunt ferm convinsa ca-s vreo 2 rockeri pe-acolo pe care-i pot convinge ca si rap-ul e o muzica buna. (Si asta alta idee creata de-a mea, ca rapul trebuie dus de manuta la posibili ascultatori, care acum nu-s ascultatori, acaparat mediul lor si bagat pe gat informatia pana ajunge sa le placa.) De data asta m-am implicat mai mult, recunosc. Si-acum exista o suta de negativisti in jur, care-mi zic ca n-o sa iasa si iar aproape ajung sa-i cred, desi reactiile celorlalti sunt foarte ok. Da’ chiar daca nu iese, eu mi-am facut damblaua: am adus locul, muzica buna, berea ieftina, am chemat prieteni, amici si restul. Acum, depinde de voi daca vreti sa va distrati sau nu. Tot asa, tin sa le multumesc artistilor care se implica in Urban Party 1, apreciez foarte mult lucrul asta si pun pariu ca si publicul.

Iar daca nu vreti sa veniti (desi attendingul pe Facebook imi spune altceva – sac! negativistilor!) am sa pozez aia 50 de oameni care vin acolo si mi-am adaugat la portofoliu, ca la Marele Festival Mare tre’ sa veniti. Ca daca nu veniti, venim noi peste voi. :))

Glumesc, da’ mi-ar placea mult sa implic pe absolut fiecare om in planul meu malefic, ca nu-l fac pentru mine, il fac pentru muzica, si dupa cum am vazut cu ochii mei, unde-s multi apar si conexiunile si altfel se realizeaza chestii. Ca de la ascultator, pentru artisti si ascultatori. Bun, rau, perfect sau imperfect, e al nostru, se misca si da semne sa iasa. Poate ca altii l-ar face mai bine, da’ pana se hotarasc ei sa-l faca, ne bagam noi, daca tot suntem aici, sa nu tinem conexiunile alea degeaba sa se iroseasca. Repet ca nu e nimic profi facut aici si nu e vorba de nici o pretentie de profi, da’ tocmai din chestii sincere si simple ies lucruri frumoase, asa cum a fost si la Calarasi si pe la SSS Cypher. Dupa ce termin cu asta, ma duc sa, nu stiu, sa-mi bag nasul in treburile din alt domeniu, ca-s versatila din fire. Asa ca pana atunci, luati, flacai, distrati-va cat puteti, ca vedeti ca noi facem Urban Party-ul din inima si nu pentru altceva si daca aveti idei, sugestii, sfaturi sau altceva, avem urechile ciulite.

Ne vedem pe 4 Octombrie in Bucuresti, da? Pana luna viitoare, cand ne vedem la Timisoara! Sunt curioasa, oare pe unde ne-o duce viata sa sarbatorim Revelionul? 🙂


Lasă un răspuns