Muzica ca arta vs. muzica ca simplu produs

money-cut-up-pieces-creative-commons

Iubesc ideea de muzica gratis. Si nu afirm asta pentru ca sunt un chitros absolut, un Hagi Tudose modern. Incerc sa ma pun in papucii artistilor care procedeaza asa. Ma gandesc ca nu e nimic mai pur si mai eliberator decat atunci cand oferi creatia ta lumii fara sa ceri nimic in schimb. E urmarirea traseului catre desavarsirea artistica. Ma gandesc ca e stimulant sa nu ai nici o bariera in ceea ce priveste creativitatea. Nu trebuie sa joci dupa regulile industriei si sa pui banii inaintea muzicii. Poti sa te lasi de voie sa explorezi dimensiuni artistice nedescoperite inca si sa accesezi taramuri virgine de creativitate.

Pun pariu ca e o senzatie de milioane. In acelasi timp, insa, ma gandesc ca majoritatea celor care fac opere de caritate din astea, inca au un job normal, de la 9 la 5, inca au de parcurs drumuri lungi inspre casa seara si ca ii bantuie permanent idei despre cum sa isi monetizeze efortul. Banuiesc ca sunt epuizati, le ard ochii, le joaca diverse idei de piese noi in cap, simt cum fac implozie de la atatea cuvinte care le gonesc prin creier. Si intru in dilema. Cat de necesare sunt albumele moca? Vad ascultatorii o valoare intrinseca in muzica aia sau munca artistului devine doar un alt vraf de folder-e stivuit peste alt vraf de folder-e care prind praf in calculatoarele lor? Oare fanii ar aprecia mai mult muzica daca ar fi obligati sa plateasca pentru ea?

Habar n-am care ar fi raspunsul corect. Pe de o parte, inteleg ca platirea unei sume de bani pentru un album genereaza o conexiune mai trainica cu fanii, doar pentru simplul fapt ca aleg sa-si cheltuie banii castigati cu greu pe muzica. Dar, pe de alta parte, ma gandesc si ca valoarea salasluieste in arta in sine, si nu in tranzactie. De exemplu, cei de la Run The Jewels au luat pe toata lumea prin surprindere cand au pus un link pe Twitter pentru descarcarea moca a albumului, cu cateva zile inainte de lansarea oficiala.

Dupa mine, a lasa muzica la liber pentru fanii lor a fost o miscare geniala. Albumul, dupa cum se si anticipa, e mega-smecher, se apropie de statutul de clasic si baietii stiau ca fanii lor inteleg cat e de vital sa le sustina proiectul dupa ce ar fi iesit oficial pe iTunes. Calitatea muzicii a fost la inaltime, indiferent daca albumul era gratis sau pus la vanzare. Nu a contat. Cum ziceam, valoarea era in arta si in executie, nu in tranzactie.

Asta ar fi morala. Cei doi au demonstrat ca conceptele de arta si cel de produs vandabil pot coexista pasnic. Cand creezi asa ceva de frumos, poti sa-l distribui moca, fanii din core base vor plati oricum voluntar ca sa-l aiba. Dar nu toata lumea e in situatia celor de la Run The Jewels.

Pentru majoritatea celorlalti artisti indie care se zbat sa razbata, se pune problema ca trebuie sa aleaga intre arta sau produs. Si cei mai multi aleg calea cu produsul. Chiar si o analiza superficiala a ce se intampla acum in hip-hop demonstreaza aceasta teorie. Rapper-ii recunosc adesea ca albumele lor sunt fabricate sub controlul strict al label-urilor. Desfasuratorul e asa. Fac o piesa pentru ei, pentru sufletelul lor, o piesa pentru club. O piesa pentru ei si apoi o piesa pentru radio. O piesa pentru ei si apoi o piesa pentru femei. Albumele gem de tot felul de feat-uri de la cei mai “fierbinti” rapperi ai momentului. Future, YG, Young Thug etc. etc., toti suspectii de serviciu, toti aliniati exact asa cum te-ai astepta sa fie, peste instrumentale de la producatorii populari din prezent.

Daca iei la modul metaforic un cutit si incep sa tai beat-urile previzibile, feat-urile si refrenele la colaborare, piesele pentru club si radio, de-abia atunci dai de un mic nucleu ramas, nucleul care il reprezinta fidel pe artist. Din pacate, in urma acestei proceduri ajungi sa constati ca avem de-a face cu 10% arta si restul produs, conform scenariului.

Situatia asta reflecta stadiul in care a ajuns hip hop-ul. E un simplu produs. Muzica e prefabricata, clipurile sunt pline de tot felul de reclame la produse de care nu ai nevoie (corporate branding & product placement) si rapper-ul devine o papusa manevrata de interesele industriei. Si nu e nimic interesant sau progresiv in asta. Doar acelasi ciclu care se repeta la nesfarsit.

Pentru cei care aleg ruta artei, calea e mult mai periculoasa si sunt adesea considerati de industrie si de catre fani, ca fiind elemente alogene. Nu inteleg de a devenit asa ceva un standard de perceptie, dar asta e situatia. Doza de respect e mica si cei in cauza sunt vazuti ca paria pana ajung sa se conformeze trendurilor si plonjeaza in apele tulburi ale mainstream-ului. Independenta e perceputa ca un stigmat in loc sa fie asul din maneca pentru libertatea artistica.

Nu se vede vreo rezolutie la orizont pentru ca asa considera constiinta colectiva a hip-hop-ului ca stau lucrurile. Mass-media si blogurile se concentreaza pe factori nesemnificativi ca beef-urile de pe Instagram, views-urile de pe YouTube si vanzarile de piese si albume in loc sa mute atentia pe muzica, adica pe motivul pentru care suntem toti stransi aici. De regula ascultatorii cad prada acestui mod de gandire sau risca sa naufragieze pe o insula underground impreuna cu artistii hip-hop indezirabili. Run the Jewels e o anomalie rara si sper doar ca vor iesi cat mai mult in fata ca sa-i salveze si pe ceilalti de Purgatoriu.

Asa ca amintiti-va articolul asta de fiecare data cand ascultati albumele lasate la liber. Amintiti-va ca inima si sufletul artistului sunt varsate acolo. Integritatea muzicii ar trebui sa primeze. Nimic altceva. Nu creeaza un produs mesterit anume ca sa-ti traga banii din buzunar. Vor doar sa va ofere ceva valoros care va va determina eventual sa va deschideti si portofelele ca sa investiti in cariera artistului respectiv. Daca nu, ma gandesc ca e ok si asa din perspectiva lor. Astea-s vremurile. Dar macar faceti-le un favor elementar si pasati link-ul mai departe. Lasati albumul sa se imprastie si sa calatoreasca cat mai departe.

Da, puteti sa incepeti cu stream-ul asta.


2 thoughts on “Muzica ca arta vs. muzica ca simplu produs

    1. Mai ales atunci e important sa le cumperi, ca sa incurajezi artistul sa se tina de treaba buna in continuare.

Lasă un răspuns