Despre branding aplicat in hip hop

pr
Ca om care se ocupa cu brandingul inca din tinerete, observ lipsa lui in hip hop-ul romanesc, cu foarte putine exceptii. Sau nu neaparat lipsa, cat mai mult niste incercari haotice ale unor oameni carora le lipsesc cunostintele profi despre acest domeniu si, implicit, lipsa de rezultate. De aceea, pentru ca mi-ar placea sa vad o evolutie aici, am decis ca ar fi ok sa scriu o serie de articole in care sa dau exemple de „asa nu” si modul corect de aplicare a metodelor, pentru cine vrea sa afle mai multe. Dar sa incep cu inceputul.

De ce e nevoie de branding?

Sau, mai bine, hai sa o luam de la zero: ce este brandingul si de ce este el important pentru strategia de marketing a unui artist?

Brandingul reprezinta imaginea perceputa de public. Orice e imagine, de la afis si pana la discursuri sau haina artistului, tine de branding. El este menit sa se asigure ca mesajul este transmis clar, sa confirme credibilitatea artistului, sa conecteze perspectivele tinta, sa motiveze cumparatorul si sa concretizeze loialitatea lui. Prea mult pentru hip hop? Deloc! In momentul in care decizi ca vrei sa faci bani din muzica ta, automat ea se transforma in produs si are nevoie de publicitate. Fara asta, vanzarile sunt sub nivelul dorit.

Asadar, repet: daca vrei sa vinzi, ai nevoie de o strategie de marketing. Daca nu vrei sa vinzi, informatiile astea nu te ajuta cu nimic, sigur ai ceva mai bun de facut cu timpul tau. 🙂

Dar daca vrei sa vinzi, trebuie sa intelegi ca si chiar daca ai un instinct de vanzator in tine, nu este suficient. Publicitatea si marketingul se studiaza in facultati, tocmai pentru ca sunt lucruri care nu ai cum sa le stii daca nu le-ai invatat. Asa ca informeaza-te in permanenta daca nu ai cum sa urmezi niste cursuri specifice si incearca, cat mai mult, sa te pui in pielea unui PR Manager. Daca nu poti, cauta unul care sa se ocupe de chestia asta pentru tine.

Din cine este formata o echipa de PR?

Intr-unul dintre proiectele in care am fost implicata am avut o divergenta tocmai din cauza lipsei de informatii a celor implicati, de aceea ma vad nevoita sa explic exact rolurile unei echipe de PR si de ce este nevoie de fiecare om in parte, mai ales ca am intalnit des asta si nu doar in cazul meu:

1. Ai, in primul rand, un PR Manager sau Director de Relatii Publice, pe romaneste. Asta e „il capo di tutti capi” in echipa de PR si stabileste impreuna cu artistul care sunt obiectivele necesare a fi atinse, coordoneaza toate activitatile de creare, transmitere si mentinere a unei imagini unitare a artistului, elaborarea strategiilor de comunicare si de reparare a traznailor. Ai vazut „Scandal”? (Un serial bun, ti-l recomand.) Olivia e exact asta: un PR Manager. De cand lumea si pamantul, grupurile au nevoie de un lider ca sa functioneze corect, fara el e haos si apar greseli. Daca ai liderul asta, ca artist, ai pe cine trage la raspundere si ai cui multumi. Mai multe despre PR Manager gasesti in fisa postului lui.

2. Junior PR-ul e calul de bataie al echipei, insa e indispensabil. El e omul care trimite mail-uri, omul care scrie comunicatele, cel care da telefoanele, cel care ii face un masaj si ii aduce cafeaua PR Managerului. :)) Glumesc, hip hop-ul nu are nevoie neaparata de Junior PR foarte bine implicat la nivel mic, insa la nivel mare este neaparat ca acesta sa existe, deoarece restul echipei e ocupata cu altele, n-are timp sa faca diferite activitati executive.

In functie de cat de multe task-uri sunt, e nevoie de cat mai multi Juniori dintr-astia. De exemplu, in ultimul proiect din hip hop in care am fost implicata erau 21 de branduri de facut, imi formasem o echipa de 7 Juniori si nu-mi era suficienta, desi se stateau cateva ore bune pe zi din partea fiecaruia si toti jucam si rol de manager si de junior si de secretara si de femeie de serviciu.

3. Unul dintre juniori trebuie sa se ocupe de Social Media. Social Media nu inseamna doar Facebook, desi in Romania se foloseste preponderent, dar inseamna si Twitter, Gmail, cont de Youtube, Soundcloud etc etc etc. Un expert Social Media este acela care iti gestioneaza toate conturile prin care tu iei contact cu publicul online. Impreuna cu PR Managerul trebuie sa stabileasca o strategie de content si sa mearga pe ea si asta se face dupa anumite reguli (in fapt, strategia de content se face in orice domeniu care are contact cu publicul, indiferent daca esti artist, site sau vanzator de shaworma – fara ea e haos, pe cuvant!).

4. PR Strategic Analystul se ocupa cu, desigur, analiza strategica. El e omul cu cifrele si cu semnalarea problemelor, omul de la care daca primesti un telefon, mai bine te duci si te ascunzi undeva in munti decat sa ii raspunzi, ca sigur iti va spune ceva care are sa-ti dea batai de cap.

Si cam asta e echipa la nivel mare. La nivel mic, desigur, n-ai nevoie de toti oamenii astia, pentru ca nu ti-i permiti, nu pentru ca n-ar avea ce face. Dar daca ai bafta sa ai printre prieteni oameni care sa se priceapa pe rolurile astea, adu-le aminte de cand le-ai imprumutat jucaria sau cand i-ai acoperit in fata nevestei si pune-i sa lucreze moka, pentru ca nu are sa strice. Promite-le solemn ca daca ai sa faci bani ai sa-i imparti cu ei, ca sa ii motivezi, dar stabileste de la inceput procentul fiecaruia, ca sa nu va certati ca femeile dupa. De obicei, se stabileste un comision din venituri pentru echipa si e treaba managerului cum il imparte mai incolo. Desi stiu ca la nivelul asta e foame si te doare inima sa dai mai mult, nu te zgarci, pentru ca oamenii aia daca sunt suficient de bine motivati au sa-ti aduca bani, daca nu, nu. Gandeste si tu ca un afacerist si consider-o o investitie, ok? 🙂

Exemple in care PR Managerul putea mai bine

Ca sa nu vrea sa ma bata si pe mine ca scriu exact cum s-au intamplat faptele, nu-i dau numele, desi e simplu sa va ganditi la el, daca e sa spun ca a cantat in deschidere la Ghostface Killah. Si, la respectivul concert, inainte de ultima piesa, artistul a spus asa (reproduc din memoria putin alterata de bere): „Stiu ca publicul nu a primit piesa asta bine, dar eu am chef sa o cant!” Wrooong, PR fail! Eu nu l-as fi lasat deloc sa urce pe scena, dar asta e alta poveste, strict pour les connaisseurs-ii care au fost acolo, ne legam strict de episodul asta.

Perceptia umana e fucked up si d-aia PR-ul care a facut Psihologie e mai bun decat ala care a facut Comunicare si Relatii Publice. Si cel mai bun e ala care le-a facut sau studiat pe amandoua. Poti fi fantastic in timpul concertului, dar spectatorul ramane cu memoria ultimei imagini care ai aratat-o si cam atat. Exemplu clar: iti aduci aminte care a fost senzatia traita pe la mijlocul ultimului concert la care ai fost? Vag. Dar iti aduci aminte senzatia traita la finele lui? Total. Deci ultima piesa ar trebui sa fi fost aia care sa „rupa capul” spectatorilor, nicidecum una care sa ii faca sa zica „Vai de %#*@ mea!”, nu? Pentru ca asta e senzatia cu care spectatorii au ramas dupa concertul ala.

Da, desigur, artistul are ultimul cuvant de spus, insa datoria PR-ului e sa faca tot ce ii sta in putinta ca el sa nu frece toata munca de construire a imaginii pe care el a depus-o. Si, pana la urma, de aia esti PR, nu? Pentru ca poti convinge oameni si manipula opinii. Daca tu nu poti manipula nici opinia celui care are incredere in tine si il convinge ca e mai bine cum spui tu decat cum spune el, atunci poate ar trebui sa iti schimbi meseria..? Spun si eu.

Mai e si cazul in care artistul e incapatanat si crede ca le stie el mai bine ca tine. De exemplu, tot printr-un proiect de PR management in care am fost implicata, am avut o discutie cu managerii in care le explicam ca logo-ul pe alb nu e al nostru, pentru ca noi avem logo pe negru. A fost o discutie inutila, nu intru in detalii, insa o folosesc strict ca exemplu pentru a te convinge ca mai bine asculti de omul ala in chestii de imagine, ca de aia e acolo si stie el ce rahat mananca si de ce.

Imaginea unitara este un element extrem de important in branding, pentru ca se apeleaza la inconstient cu asta, in mod subliminal. Scopul final e ca omul sa iti recunoasca logo-ul fara a se apela la operatii rationale. Pentru ca stii de ce? Daca tu iti mentii logo-ul constant, cu fundal negru peste tot, devine familiar pentru el. Si ghici ce: oamenii cumpara chestiile cu care se simt familiari. Stii cum intinzi mana fara sa-ti dai seama dupa detergentul ala a carui reclama o vezi cel mai des la TV, desi mai toti detergentii sunt la fel si oricum n-ai sa stii in veci ce-i diferentiaza exact? Cam asa e si aici: ascultatorul va da mai degraba click pe ce-i al tau, daca ii e familiara imaginea care o vede, decat pe ce-i al altuia, chiar daca prezinta acelasi rahatel.

Sunt multe de zis si sunt si mai multe de stiut, motiv pentru care recomand, intotdeauna, unui artist, sa-si gaseasca un PR daca vrea sa vanda si sa-l lase sa-si faca treaba. Lucrurile astea se stiu dupa ani de studii si de experienta si reprezinta prea multa bataie de cap ca sa le faca un artist. El are de creat arta, nu de dezvoltat strategii de marketing si branding. De altfel, nici nu ai cum sa le faci pe amandoua foarte bine, pentru ca strategiile si matematica folosesc partea stanga a creierului, iar creativitatea pe cea dreapta, si cum un om rar le poate folosi pe amandoua si niciodata la nivel maxim, ori esti bun pe una ori pe alta, in functie de cum ti-e genetica si cum te-ai antrenat.

Asa ca uite un sfat moka pana la urmatorul articol despre branding: identifica prietenul ala care are solutii pentru orice problema si ia-l de PR, ca asta e interviul de angajare. Da, poate ca ai sa-i dai un 30% din ce faci, dar daca-l duce capul, restul de 70% are sa fie de 5 ori mai mult decat ai fi facut fara el. Vezi-ti tu de treaba ta si lasa-l pe el sa si-o faca pe a lui, ca asta e formula succesului, nu alta.


Lasă un răspuns