De ce rap-ul nostru nu e mai bun decat al lor

yeezus_died_for_your_sins
Sau o serie de pacate comise atat de fani cat si de artisti.

Da, acest articol este sponsorizat de masoni pentru ca albumele lui Jay Z nu se vand in destule exemplare la noi in tara. Daca ai al treilea ochi deschis si vezi dincolo de minciunile mele te rog sa nu spui asta in comentarii pentru ca stapanii mei masoni te vor vana si iti vor inchide ochiul.

Am auzit de mai multe ori ca rap-ul de la noi e cea mai superioara forma de muzica existenta, ca Grasu XXL l-ar bate pe Rick Ross intr-un concurs de mancat shaorma. Drake e noul What’s Up, nimeni nu stie cine e noul Viber. Comparatii inutile – proceduri asemanatoare, nivele diferite.



Okapi si-a tras gratar, Rick Ross vrea carne de vita

Toata lumea se limiteaza la o formula care a functionat in 2004-2006.

Nu zic ca ar trebui sa reinventam muzica la fiecare album, dar cand a facut cineva ceva diferit la noi? Sigur, il avem pe Kazi Ploae. Si pe cei de la Specii. Atunci cand ii ajuta Kazi Ploae. Si pe Axon Turmentatu. Restul au ramas blocati pe cateva formule: vioara trista sau un sunet generic de sintetizator sau un sample folosit de fiecare data la fel. Noul se rezuma la ce se facea in America in urma cu 2 ani (a se observa invazia recenta de beat-uri ce aduc aminte de productia lui Lex Luger). Si neaparat sa nu se acorde prea multa atentie productiei si promovarii. Daca cineva are un album putin mai bine produs e catalogat drept comercial si trimis acasa. Putinii care si-au dat seama ca atentia la detalii conteaza par acum din alta lume.
Cum ar primi fanii din Romania un Yeezus sau un Acid Rap? Sau un mixtape de 100 de dolari? Nu le-ar primi. Sunt oameni care considera ca My Beautiful Dark Twisted Fantasy nu e destul de rap. Dar despre ce e destul de rap si ce nu e destul de rap alta data.



Rap not included.

Monotonie

Kendrick Lamar a dat peste cap intreaga comunitate hip hop cu o strofa pe o piesa care nici macar nu era a lui. La noi nu are nimeni niciun impact asupra nimanui. Cand nu generezi nici macar o reactie in randul MC-iilor din jurul tau cum ai putea sa ai impresia ca piesa ta despre schimbare o sa schimbe ceva? Nici n-ar avea cum cand rap-ul romanesc se imparte in 3 categorii: ego rap rareori peste medie, rap nationalist-crestin si piesele despre iarba.

Nu exista sustinere din partea fanilor

Nu sunt un model de urmat cand vine vorba de achizitionat albume, dar cand ii lasi comentariu lui Nimeni Altu pe facebook si il anunti ca i-ai cumpara albumul dar esti in strainatate si esti al saselea care spune asta in ultima jumatate de ora avem o problema. Nu, faptul ca esti oricand gata sa te certi pe internet cu oricine supara pe unul din artistii tai preferati nu te face fan.
La aste se adauga si tendinta de a renunta la un MC imediat ce a devenit putin mai popular pentru ca n-am putea sa ne mai simtim la fel de speciali si unici ascultand CTC daca Doc are o piesa la radio. Fanii lui Ab-Soul au ramas fanii lui Ab-Soul si dupa ce acesta a devenit cunoscut.

greatest_album

Ignoranta

Bunicel Big Boi asta, dar n-a auzit de *insereaza aici numele celui mai bun MC de la tine din bloc*.
Imi amintesc cand in urma cu cativa ani un artist de la noi a scos o piesa in care folosea acelasi sample pe care Game l-a folosit intr-o piesa lansata cu cateva luni inainte. Reactia unora a fost la modul „muie game, te prindem noi dupa blocuri”, fara sa fie constienti ca doi producatori au folosit acelasi sample in aceeasi perioada. Cei mai multi n-au nicio idee legata de influentele unor albume din afara asupra muzicii autohtone, dar sunt gata sa desfiinteze pe oricine, de la 2Chainz la Andre 3000. Nu mai vorbim de mentalitati ca „ce zici tu acolo de Illmatic? De ce sa ascult muzica din ’93?”.

Asta-i doar o privire de ansamblu, exista exceptii, nu toti suntem la fel. Concluzia e simpla: rap-ul nostru nu-i nici mai bun, nici mai rau, dar in orice caz e inca tanar si subdezvoltat in anumite privinte. Nu puneti presiune. Asa ajungem la versuri ca “Asta nu-i rap din Brooklyn, e poezie din Berceni” de parca Brooklyn-ul ar reprezenta locul in care rap-ul s-a dus sa moara.


Lasă un răspuns