De ce plangeti pe piese? Parca erati baieti de cartier.

Industria entertainmentului poate impacheta orice subiect, situatie sau scenariu intr-un ambalaj comestibil pentru publicul careia i se adreseaza. Dupa TV, industria muzicala este probabil cea mai mare piata din aceasta industrie unde visele se cumpara iar comerciantii sunt cei care trebuie sa fie mereu la nevoia pietei. Inceputa ca una din cele mai pure forme de exprimare (as spune chiar cea mai pura pentru ca mesajul e transmis auditiv, vizual si poetic) subiectele dintotdeauna au fost variat de la extaz la agonie; de la muzica religioasa de multumire pana la muzica din folclorul african unde sunt narate atrocitatile prin care alti oameni au trecut. Unii oameni mai destepti de-a lungul istoriei, sesizand impactul si puterea pe care muzica o poate avea s-au gandit ca daca lumea rezoneaza, apreciaza si consuma muzica de ce sa nu fie si cineva carora sa le-o vanda si eventual sa controleze atent ce se transmite, unde si in ce perioada a istoriei.

Ei bine astazi nu voi vorbi decat despre o mica parte a industriei muzicale si anume despre rapperi; mai exact cei care isi plang de mila si cersesc simpatie pe beaturi de cand au invatat sa crackuiasca Adobe Audition iar unii dintre ei speculand nevoia unora de a auzi jale si suspin au facut o cariera de succes din asta.

Daca as fi fost un rapper cu cat de cat un pic de succes v-as fi vandut orice cu numele meu pe el: prezervative, cani, scrumiere, chiloti comestibili, pixuri, mouse pad-uri, calendare, s.a.m.d. . Spun asta ca sa elimin din start gandul unora ca sunt impotriva cuiva care face bani din ceva ce eu n-as cumpara. Din partea mea mi-as dori toti cei care fac muzica din suflet sa castige cat mai multi bani si sa aiba grija de ei si familia lor. Tot ce intreb eu e daca nu cumva unii artisti incadrati in aceasta nisa nu s-au pierdut intr-un labirint mental in care tristetea, indiferenta si resemnarea expusa in muzica lor inseamna pentru ei acum realitatea; vazand impactul muzicii lor si cati oameni subscriu la gandurile lor. Nu spun ca e in neregula sa te descarci si sa iti limpezesti gandurile dar cand pe toate albumele tale 14 din 15 piese sunt triste si resemnatoare atunci inseamna ca te inscrii intr-un tipar

Exista riscul ca ceea ce probabil a pornit ca o cale experimentala de refulare intr-un moment sau perioada din viata sa devina un stil de viata alimentat de sutele, miile sau sutele de mii de oameni care aproba ce spui. Prima piesa inregistrata care nu credeai vreodata ca o sa ajunga pe net a pornit un bulgare de zapada care odata cu acceptul altora te fac sa crezi ca doar gandurile tale negre sunt realitatea si de fapt fericirea sa fie doar intervalul acela foarte scurt dintre doua lucruri rele. Nu voi putea intelege niciodata pe cineva care canta de 8-10 ani si diferenta intre primul album si cel mai recent este calitatea audio si numarul pieselor. In toti acesti ani chiar nu ai gasit fericirea si raspunsurile pe care le cautai in prima ta piesa? Chiar nu te fac fericiti dragostea si interesul fanilor? Daca raspunsul este „nu” pentru mine exista doar doua explicatii: 1. nu ai evoluat ca om pentru ca arta a ajuns sa te consume precum nisipurile miscatoare si cu fiecare piesa sa te afunzi din ce in ce mai multe intrebari. 2: Ai sesizat nevoia publicului si odata cu anii ai devenit un dealer de ganduri, sentimente si trairi pentru cativa arginti.

Despre primul punct nu am ce sa detaliez pentru ca tine de viata personala si acolo nu iti poti da cu presupusul sau sa aproximezi in schimb pot vorbi despre al doilea scenariu, acela in care ti-ai deschis taraba si vinzi un produs oamenilor: tristete. De ce !? Cred ca pentru ca e mai usor sa primesti simpatie cand esti trist in colt decat daca arati ca te simti bine, te doare la banana si ai ce iti doresti. Cei care „risca” sa asculte asta sunt etichetati „manelisti care nu asculta rap adevarat”; da’ dä ce, ä? (Keed style) Ca ei chiar sunt fericiti cu viata lor si vor o muzica ce reflecta asta si nu balade cu versuri duhnind a iz de branza stricata?
Sunt constient ca multi si multe traiesc cu impresia ca ei sunt superiori si sunt pe cale sa descopere Sfantul Graal si flegma cu propulsie nucleara dar uita ca probabil singurul motiv pentru care omul a fost pus pe pamant e sa gaseasca fericirea si sa-i ajute si pe altii s-o gaseasca. Daca pentru multi fericirea e un beat cu mult 808 si unu ragusit tipand cuvinte random ca numerele la Bingo de ce sa fie asta in neregula si blamabil !? Pentru ca „hurt people hurt people„, de aia, si asta tine de tine si de interiorul tau sa accepti ca nu toti suntem la fel si nici egali. Daca-mi canti despre lanturi de aur, cox pe tzatzele pizdelor si pistoale sunt sanse mari sa minti si sa nu te creada nimeni dar sa te asculte foarte multi pentru vybe, dezinvoltura si de la un punct chiar sa nu le pese daca minti sau nu pe piese pentru ca incep sa placa personajul si nu scenariul. In cazul rapperilor de stau cu 112 la speed dial cred ca e invers. Oamenii sunt atrasi de scenariu (sau mai bine zis de miraj) si nu de personaj pentru ca daca aceeasi persoana scoate brusc o piesa despre pistoale si politie n-o sa creada nimeni ce ai spus pe cand in cazul rapperului care a venit de la inceput deschis si aparent vulnerabil sunt sanse mari ca fanii sa accepte orice fel vybe, experiment sau creatie ce iese din tiparul artistului.

[…] si pentru ca in ultimii ani s-au inmultit piesele in care subiectele comune se invart in sfera spirituala (cu subiecte care imping spre mai degraba spre habotnicie si izolare decat acceptare a tuturor si dragoste neconditionata) tot ce-mi doresc e ca unora sa nu le fie frica sa caute fericirea in lucruri necunoscute daca in cele de pana acum n-au gasit-o. Cred cu tarie ca odata ce incepi sa cauti fericirea adevarata; cea care te face sa te simti prost faci ceva rau, la capatul cautarii il vei gasi putin pe Dumnezeu indiferent de nume, forma, dogma, etc; Cel care nu stiu cat vrea sa crezi in El ci mai mult sa simti in tine si pentru toti cei din jurul tau ceea ce El simte pentru tine.

Nu poti sa spui ca iubesti divinitatea fara sa fii fericit pentru ca Dumnezeu ne-a fost prezentat si am acceptat la unison ca este fericirea absoluta iar tu nu poti sa canti despre El asteptandu-te sa te credem cand stiu cam toti cine esti in viata personala a.k.a, faci parte din a doua categorie: „dealerii” de ganduri, sentimente si trairi pentru cativa arginti si unii au ajuns sa nu mai aiba masti ci seamana a papusi matryoshka.

 

Multumesc,

 


Lasă un răspuns