Albume nouăzeciste – scurtă introducere

logo
1. Rimedebine: Vechi, sunet brut clar de la o poștă și tehnici nu rudimentare cât primordiale(fiind

scos în perioada nouasecistă). Conține învățăminte, lecții de conștiință și efectul unei alegeri; apar

eufemismele în repul românesc, ideea capătă contur, o cauză; un scop, un efect, stări individuale

departe de filme, voci parentale, redate real și autentic din România postcomunistă. Conturul unitar

din comunitatea rep a Bucureștiului de atunci, dume și dume de popor, educație specială(nefiind

recunoscută în învățământ decât poate între profesorii tineri de pe atunci care erau familiarizați cu

fenomenul, eventual discutat tot în cadrul extra-școlar). Flow și lexic(cred că primul album pe care se

folosește termenul „oagăr” în sensul românesc de la „ogar” nu cel american „wagger” de la caterincos,

care te face să râzi. Daca tot zicem de americănisme, apar și ele românizate: „Word up” se folosește în

a „ridica cuvântul”(piesa Gara de Nord). Într-o țară postcomunistă, specific România, cred ca era ceva

normal să se mintă pentru șmecherie: Ok. Concluzia e că „zarul tatuat pe orice cocalar”(piesa Strict)

confirma existența unei majorități din viața lu Rimaru(mai târziu și Nimeni Altu – exemplu- și nu

numai); simbolul celor 5 puncte(singur între 4 pereți) și apariția acestuia pe multe persoane. Dar sa

nu complicăm povestea. În altă ordine, cum ziceam, despre autenticitatea RACLA perioadei 90, piese ca

Nea Suciu, Viața ca-n filme, Bwuhkale etc. prezintă în mod valabil general caractere, vieți și

comunități mai mult sau mai puțin diferite față de cea HH care era la naștere. Abordări pildice: piesa

Ochi pentru Dinte. Și bineînțeles ironie, realism, tehnică și beatbox: Adeva M.C. („Snoop Dobitoc”,

clasica și neuitata referință serioasă la repu american: „În mod expres ca Das EFX din plex facem

dublaje”, „… iar atunci când e în stradă vede doar realitate… Adeva MC în comunitate”. Și lecția pentru copii: „În viață cine are aur face regula„, piesa se subînțelege. Ce-ce-ce ce dracu!?(Marele Caft)

2. De cartier: Aria controversată, discutabilă și cenzurată îndelungat. Se poate spune ca publicul mai

mult sau mai puțin dorit nu era unul academic, se punea problema în altă masură: „pentru șmenari și

pentru fete tari”, dar este un album autentic care prezintă realitatea.Se pune problema de coaie și

recunoaștere în cartier și de propedeutica în Hustlin și Playin și jocuri de cuvinte-n cartier. Povața

principală pe care o oferă albumul e o introducere în vrăjeală, o lecție despre cum sa eviți răul mai

mare și cum sa nu te dai înlături de la o metodă ilegală de trai(poate supraviețuire în unele cazuri).

Cu trecerea timpului trupa s-a mai cizelat, ăsta e oricum alt subiect. Oricum, fiecare participant la

album incepe sa guste dorința, o noua realitate prin care percepția și metoda de a trăi îi vor lansa în

cariera de repari. Alte concluzii apropiate unui context educațional mai mult sau mai puțin(tot

publicului specific adresat în mare parte): viață buna sau rea, e a ta și fă ce tre să faci să fie cât

mai bună; orice îți place și prestează productiv, fă.

3. Il-Egal – Il-Egal non-stop, 97-98 scos, albumul se potrivește celor cu simțuri inhibate și celor

neinițiați complet în activități de antreprenorialism stradal. Știm că în unele cazuri fetele sunt mai

experimentate decât băieții, așadar albumul este recomandat acestora, mai ales celor cu gusturi

specifice. Stilul West Coast românesc oferă balans pe toate track-urile; albumul este unul subiectiv

adesea adresat la persoana a doua. Dincolo de prezentarile de fațadă, clar observabile, putem adăuga că

în contextul educativ, albumul este un Așa da/Așa nu, dar ofera și o imagine amplă în zona

Balta Albă; expunerea experienței tinereții nouăzeciste își face simțită prezența.


Lasă un răspuns